Valeria Levitin

Antena 1 | Acces Direct | Valeria Levitin | Nu m-am înfometat ca să slăbesc așa

- Ii văd Doamne cum au ieșit din morminte! Cum de sunt morți deși încă mai mișcă? Ce le-a ucis sufletul?
- Nepăsarea fiule!

Dumnezeu e tenismen

Nu mi-e frică de bau-bau dar tot am uitat că Dumnezeu e tenismen! Cum Toma Caragiu le zice mai bine ca mine să facem loc maestrului! Restul e tăcere!

Pentru cei încă mirați și un pic enervați le reamintesc faptul că tocmai am descoperit laconismul! Și, după cum se poate observa, trag de fiare! Iar laconismul în acest context nu e doar cuul, aia e deja o banalitate metafizică, e mult mai mult, e beton!

Dă doamne, ajută necredinței mele! Bagă mingea la fileu!

Te-ai plictisit? Așa repede? Dacă te simți în stare pot servi și două mingi deodată!

Dosarul telepatia

Ai de pula mea ce poate ieși de aici!
Vai de ea, acum și pururea și-n vecii vecilor amin!
Dă doamne, ajută necredinței mele!

Nu mi-e frică de bau-bau!

Puradelul

Icoana Mariei cu pruncul Isus ne arată în chip tainic copacul vieții ȘI al cunoștinței binelui și răului din grădina paradisului TERESTRU

Mai e destul pînă departe

Știu sau cred? Trebuie să cred ca să pot ști ceva? Pot avea acces la adevăr doar cu ajutorul științei, fără a mai avea nevoie de a crede în ceva? Pot ști și crede în același timp? Pentru a ști pot ignora ceea ce cred? Ceea ce știu poate fi adevărat și în același timp în contradicție cu ceea ce cred? Știu că cred? Cred că știu? Cum le definim, cum le separăm dpdv logic de ce am avea nevoie de ambele? Oare nu cumva adevărul accesibil științei e suficient pentru a cunoaște adevărul? Ar putea exista adevăruri mai mari, inaccesibile acesteia? Dacă nu există astfel de adevăruri de ce am mai avea nevoie de credință dacă putem cunoaște TOT adevărul doar cu ajutorul științei?

Multe întrebări dar esențiale! E musai să răspundem la ele dacă vrem să fim mai buni decît suntem acum, după ce am făcut primul pas acceptînd faptul că nu știm nimic și că pentru a face progrese în cunoașterea lumii nu trebuie să schimbăm lumea ci pe noi înșine pentru a fi mai buni

Ar fi al doilea pas. Pas ușor de făcut chiar dacă întrebările sunt multe pentru că nu mai trebuie să ne urcăm pe cruce!

Titlul ar putea fi « știu sau cred » și deja am făcut mici progrese. Termenul de livrare? Nedeterminat ! De ce? Pentru că mai e destul pînă departe!

Cel ce nu știe tot știe ceva!

Alexandru Dragomir - Crase banalități metafizice

Humanitas, ISBN 978-973-50-1698-2

"E dracul gol", spusese Noica despre Dragomir. Daca dracul era cel care luase in stapanire pomul cunoasterii dupa cadere, atunci Dragomir era dracul gol. Sigur este ca, in locul lui Adam, ar fi apucat sa muste din toate fructele interzise. Si cu toate acestea, in frenezia lui de a intelege totul era mai degraba ceva din psihologia unui etern student care abordeaza Creatia ca pe o tema si care se pregateste asiduu pentru ziua in care urmeaza sa fim examinati de Dumnezeu. De altfel o stie si o spune, in 8 ianuarie 1993, intr-o formidabila nota din carnetele intitulate Seminte: "in fond, eu fac o teza de doctorat la Dumnezeu." (Gabriel Liiceanu)

Alexandru Dragomir nu umbla dupa "idei" (si, de altfel, se lauda ca n-are), nu aprecia agerimile culturale ("subtil poate fi oricine"), nu dadea doi bani pe "originalitate". Voia, pur si simplu, sa priceapa, sa raspunda cinstit catorva intrebari care i se pareau importante. Restul era pentru el ornamentatie anexa, daca nu impostura. I se parea deplasat sa scrie ceva inainte de a fi avut raspunsuri finale, bine articulate. Reusise sa separe exercitiul gandirii de manifestarea lui publica. Era un "particular", un virtuoz al solilocviului. Cu alte cuvinte, gandirea era pentru el intimitatea suprema a spiritului. Invitatia de a converti aceasta intimitate in "opera" i se parea, de aceea, o triviala si vanitoasa indiscretie. 

Ironia (daca nu o misterioasa justitie lumeasca sau nelumeasca) face ca, din chiar cercul ultimilor sai interlocutori, s-au desprins alcatuitorii volumului de fata. Alexandru Dragomir se vede, astfel, condamnat post-mortem la statutul de autor pe care l-a sabotat, cu buna stiinta, o viata intreaga.

(Andrei Plesu)

La pag. 50, cap. Întrebare și răspuns, peste ce dau!? Citez:
«Pornind de la faptul că știe că nu știe omul clădește ceva, o ia de la zero, și își face un drum»

Măi să fie! După ce l-am prins pe Nae Ionescu în curul gol am norocul să îi dau peste nas și lui Alexandru Dragomir!? Păi să îndrăznim, că de partea noastră e adevărul!

Oare de cînd o cunoștință, un adevăr oricît de mic dar totuși util, e un nimic?! Un zero? Nu e zero nenea Dragomir! Niciodată n-ai cum porni de la zero pentru că în momentul în care ai ajuns acolo nu mai ai ce clădi, ce porni, ești un zero barat, un nimic, o non-existență! Mai mort deatît n-ai cum fii oricît te-ai chinui!

Deaia în momentul magic al aflării adevărului, cînd știi că nu știi nimic, întotdeauna pornești de la unu, de la un adevăr fundamental! Unu este baza, punctul de plecare și niciodată zero!

A ști ≠ A nu ști

1 ≠ 0

N-avem în cazul de față un raport de echivalență matematică ci de subordonare ierarhică în care 1 îi este superior nimicului reprezentat de zeroul matematic!

Din A este B avem A=1 și B=1 deci A+B=1+1=2 pentru că ambii termeni sunt adevărați. Acel 2 practic e un fel de 1 mai mare dar nu merg mai departe în această direcție că se ramifică prea mult firele logice. Cînd unul din termeni devine neadevărat nu avem A+B=0 ci A+B=1 pentru că n-avem 1-1=0 ci 1+1≠1+(1-1)=1+0=1. Dacă rezultatul final n-ar fi măcar 1 n-ar fi adevărat că nu e adevărat!

Nu pornim de la zero ci de la unu pentru că primul pas în direcția cea bună l-am făcut deja în momentul în care știm că nu știm nimic! Acesta e primul adevăr care ne sporește averea din Împărăție! Celelalte vin după el !

De aceea "omul iluzionat" e cel care adună și tot adună adevăruri inutile! Adună degeaba pentru că adună un șir nesfîrșit de nimicuri! Adică 1+(1-1)+(1-1)+(1-1)...=1+0+0+0+0...

Sper că acum e mai evidentă greșeala care i-a scăpat chiar și vigilentului Dragomir! Chiar dacă e adevărat că sunt nimicuri adevărul final nu crește pentru că în realitate cel care le tot adună nu crede cu adevărat în inutilitatea lor! Altfel nu le-ar mai tot aduna! S-ar opri imediat din această activitate lipsită de sens!

Iar restul paragrafului în acest nou context sună mult mai convingător! Ce altceva poate fi dogmatismul decît un mare și lat unu de care agățăm un șir nesfîrșit de ... nimicuri! Închipuindu-ne că prin simpatie se vor contamina cumva, în mod miraculos, din măreția Sa

dogmatism = 1+0+0+0+0+0.... «ad infinitum!»

Aici Dragomir a nimerit-o! Felicitări!

PS:
Măi să fie! Tocmai mi-am amintit că de fapt autorul zicerii eronate e altul nu Dragomir, el doar a repetat-o ca un papagal! Aoleo și văleleu, i-am dat una peste nas nimeni altului decît celebrului Socrate! Ioi!

Vreau să schimb lumea

Schitul Sădinca - Sibiu

- Vreau să schimb lumea părinte!
- Să schimbi lumea!? Și cum vrei să schimbi lumea fiule?
- Lumea e rea, prea rea, vreau să o fac mai bună părinte!
- Și cum o faci mai bună fiule? Crezi că e treabă ușoară? Crezi că o poți face mai bună?
- Știu că nu e ușor părinte dar cred că pot!
- Cum? Tu ești destul de bun pentru o lucrare atît de grea și de mare?
- Sunt mai bun decît ceilalți părinte! Dintre toți doar eu o pot face!
- Mai bun? Cît de bun? Cum de ești mai bun decît ceilalți? De unde știi?
- Nu știu dar cred părinte!
- Crezi cu adevărat? Dacă așa e cum de ceilalți nu o pot vedea nu îți pot vedea credința?
- Nu știu de ce părinte!
- Eu știu! Pentru că nu ești destul de bun!
- Cum adică părinte?
- Pentru a ști că nu ești mai bun decît ceilalți trebuie să fii destul de bun altfel nu se poate fiule!
- Cît de mult părinte?
- Destul ca să îi schimbi fiule!
- Așa e părinte dar eu tot nu știu cum o pot schimba!
- Nu știi și nu poți pentru că nu vrei să o schimbi cu adevărat fiule!
- Ba vreau părinte! Chiar vreau!
- Nu vrei! Pe tine de ce nu vrei să te schimbi? Să fii mai bun?
- Pentru că sunt mai bun decît ceilalți părinte! Ei trebuie să se schimbe, să fie mai buni, nu eu!
- Deci nu vrei cu adevărat fiule! Vezi că am dreptate?
- Nu înțeleg părinte!
- Nu poți pentru că nu vrei fiule! Îmi pare rău dar ăsta e adevărul!
- Cum adică!? Eu cînd zic că vreau dar nu pot pentru că nu știu cum nu mint părinte! Acum mă faci mincinos?!
- Nu minți dar nici nu cunoști adevărul despre tine însuți fiule! Că dacă te-ai cunoaște cu adevărat mai bine ai ști că nu poți pentru că nu vrei cu adevărat!
- Tot nu pricep părinte!
- Cum vrei ca ceilalți să se schimbe fiule cînd nici pe tine nu poți pentru că nu vrei? Cum îi vei schimba pe ceilalți cînd n-ai puterea de a te schimba nici pe tine însuți?
- Acum chiar că nu mai pricep nimic din ce zici părinte!
- Nu înțelegi pentru că nu vezi minciuna fiule! Ca să o poți vedea trebuie să știi că e cu adevărat mincinoasă nu un fals adevăr!
- Părinte m-ai băgat de tot în ceață! Nu mai pricep nimic!
- Chiar dacă spui că vrei dar nu poți nu e adevărat, e o minciună, adevărul e că nu vrei fiule! Și dacă nu vrei cu adevărat n-ai puterea de a schimba ceva fiule!
- Nu e o minciună părinte!
- Ba este fiule! Tu ai spus asta! N-ai spus că nu vrei să te schimbi, să fii mai bun, că ești deja destul de bun?
- Ba da părinte, așa am spus!
- Și atunci fiule cum crezi tu că poți schimba lumea dacă nu vrei să te schimbi nici măcar pe tine însuți? Deasta am spus că nu poți pentru că nu vrei cu adevărat!
- Mulțumesc părinte! Acum am înțeles! Schimbarea trebuie să înceapă cu mine! Deabia după ce voi reuși să mă schimb pe mine într-un om mai bun voi putea să schimb și lumea într-o lume mai bună! Phiiii, ce simplu e!
- Simplu? Crezi că va fi ușor? Nu va fi ușor dar nici imposibil fiule! Va fi greu! Credința adevărată e cea care te va ajuta să te schimbi! Caut-o în mod sincer și negreșit o vei găsi! Nu îți pierde nădejdea, eu voi fi tot timpul alături de tine și te voi ajuta!

 OOOOoooooommmmm ... Cioc - Cioc ... OOOoooommmmmm

- Scuze, părinte pot să intervin? Am doar un mic sfat de dat, sper să vă ajute!

  OOOOoooooommmmm

- Ehehei prietene drag! De cînd nu ne-am mai văzut! Ce noutăți mai sunt pe la voi prin tibet?
- Nimic nou sub soare părinte! Am voie? Doar cîteva cuvinte că mă grăbesc, e drum lung pînă departe
- Da, da, primim ajutor de la orice om bun! Spune!
- Fiule ai grijă! Mare grijă! Nu te apuca să ridici greutăți mai mari decît poți duce! Atît am avut de spus, am plecat!

OOOOooooooooooooommmmmmmmmmmm

- Da' ce viteză are moșulică! Zici că a luat viagra așa vioi e! Cum adică părinte «să nu ridic greutăți mai mari decît pot duce»!? Nu înțeleg ce-a vrut să spună!
- O da, Ooo da, recunosc stilul șhaolin! Avem prieteni buni peste tot prin lume fiule! Nu suntem singuri!
- Așa o fi părinte dar tot nu înțeleg ce-a vrut să spună!
- Nimic deosebit fiule! A vrut să spună că pentru a te schimba pe tine însuți trebuie să te dai jos de pe cruce!
- Aoleo părinte!? Acum chiar că nu mai înțeleg nimic!!! Cum să mă dau jos de pe cruce cînd tocmai m-am urcat pe ea!?
- De ce te-ai urcat pe cruce fiule?
- Păi nu asta ai spus? Că va fi greu? Că pentru a schimba lumea trebuie să mă schimb mai întîi pe mine însumi? Extrem de greu dar nu imposibil? Eu asta am înțeles, că trebuie să fac la fel ca Isus, să urc pe cruce, să mă sacrific pentru ceilalți!
- Îmi pare rău fiule dar trebuie să fiu mai aspru acum! Am impresia că ți-a slăbit vederea, nu cumva ai vre-o boală la ochi? Nu cumva ai orbul găinilor?
- Părinte eu cred că îți bați joc de mine! Încep să mă supăr!
- Fiule, răbdare! Te-ai uitat la ea?
- La ce părinte?
- La cruce fiule! O vezi?
- O văd părinte!
- Ce vezi fiule?
- Pe Isus răstignit pe cruce, ce naiba părinte!? Ce altceva aș putea vedea, doamne iartă-mă!
- Păi vezi fiule? De asta ziceam că ai orbul găinilor! Crucea e goală! Isus nu mai e pe ea!
- Ce mama măsii!?
- Pune mîna la gură fiule!
- Iertare părinte! Pot lua o mică pauză, să mă mai liniștesc un pic?
- Ne vedem peste 5 minute fiule! Biserica e goală, ia loc pe bancă!
- Te-ai mai liniștit fiule?
- Da părinte!
- Acum ce vezi?
- Isus e tot acolo părinte, pe cruce, doar n-am orbul găinilor!?
- Nu vezi bine fiule!
- Cum așa părinte!? Jur că m-am dus și am pus mîna pe ea ca să fiu sigur că n-am iluzii optice atunci cînd am fost singur, Isus e acolo, pe cruce!
- Înțeleg fiule!
- Eu nu mai înțeleg nimic părinte!
- Dar n-ai aflat vestea cea bună fiule?
- Ce veste părinte!?
- Isus a înviat din morți fiule! Nu mai e pe cruce! Crucea e goală! Dă-te jos de pe cruce!
- Iți mulțumesc părinte! Acum am înțeles!
- Ce-ai înțeles fiule?
- Că nu mai trebuie să mă sacrific pentru a schimba lumea e suficient să mă schimb doar pe mine însumi!
- De ce e suficient fiule? Ceilalți vor fi la fel de răi ca și pînă acum! Cu ce vei schimba lumea schimbîndu-te doar pe tine?
- O voi schimba doar atît cît trebuie părinte, asta am înțeles!
- Dar e destul fiule? Lumea nu va rămîne la fel de rea?
- Da părinte! Lumea nu va mai fi la fel de rea pentru că eu voi fi mai bun!
- Așa este fiule!
- Acum pot să plec părinte?
- Ori de cîte ori îți vei pierde nădejdea și ți se va slăbi credința voi fi alături de tine fiule! Acum poți pleca!
- Să îți dea Dumnezeu multă sănătate și o viață cît mai lungă părinte!
- Drum bun fiule!

PS:
« dă-te jos de pe cruce » nu e o fantezie, e o realitate! E scris pe zidul interior de la poartă, cum intri în schitul Sădinca! Orice Toma Necredinciosul poate verifica asta!

Altfel spus:
Noul Testament - Evanghelia după Matei Cap. 7

7 Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide;8 că oricine cere, primeşte; cel ce caută, află; şi celui ce bate i se va deschide.

Da Doamne, așa e! Ajută necredinței mele!